Bună! M-am tot gândit ce-i motivează pe oameni să faca donaţii. Încărcătura emoţională e cel mai puternic resort, motoraşul care face ca mâna să scoată banii din buzunar. Ar mai fi constrângerea sociala… A dat Filfizina- rivala mea, trebuie să dau şi eu, altfel mă râde târgul Bucureştilor şi nu pot suporta o asemenea umilinţă… De ce mai donează lumea? Fiindca e în trend să faci filantropie, mai ales atunci când două sute, cinci sute, câteva mii de euroi sunt praful pe portofelul tău din piele de crocodil. Sunt unii care vor să schimbe lumea ca să le fie şi lor bine. Au ei motivele lor ascunse, de ordin psihologic, numai că-i mai greu să le descoperi. Mai e şi spaima! Spaima cea drăguţă care te determină să dai un leu ca să te pui bine cu Divinitatea, doar doar ţi-o merge şi ţie bine pe viitor.
Motivaţii, motivaţii, motivaţii… Eu cred că nimeni nu s-a gândit la scopul terapeutic pe care îl are donaţia pentru om. Cât de bine te simţi dupa ce ai dat bani?
Chiar… Cum ne simţim dupa ce am donat, dăruit cuiva, bani? Cămătarii se simt în mod cert, foarte bine! Ce dau ei nu-i tocmai o donaţie, e o promisiune solemnă de bătaie dacă nu le vei face şi tu o donaţie, ceva mai mare decat ţi-au facut ei ţie…
Cred că femeile se simt cel mai bine după ce fac o donaţie… În minutul următor după ce au dat banul din mână, trăiesc o stare de beatitudine. Corect? Asta pentru că femeile au tendinţa înnăscută de a “se elibera” de banii pe care îi au, cât mai rapid cu putinţă, iar lucrul acesta le produce plăcere. Nu contează maniera în care o fac, ci faptul că se simt bine după. Probabil, de asta donează femeile mai des!
Bărbaţii cred că au alte motivaţii atunci când fac o donatie. E vorba despre raţiune, cugetare, despre cum întorc ei pe toate părţile un lucru, atunci când trebuie să gaseasca argumente logice pentru orice fir de pai… Din cauza aceasta, bărbaţii nu se bucură de relaxarea pe care ar trebui să o simtă după ce au transferat bani online, au dat un telefon, au semnat un cec, etc… Pentru că se gândesc prea mult înainte, îşi consumă neuronii şi energia în proces, iar acţiunea finală de a întinde mâna după carnetul de cec, telefon, tastatură, îi epuizează. Fiind atât de deştepti şi logici, ar trebui să înţeleagă un mare adevăr: rolul donaţiilor este unul terapeutic! Când se simt rău din diverse motive, la muncă mai ales, trebuie să insprire profund, să inchidă ochii timp de 5 secunde şi apoi, în următoarele 10 secunde, să facă o donaţie online, prin SMS sau telefon. Ceva rapid, fulger, la întâmplare, fără să îi intereseze ONG-ul ales, ci doar actul de a dona. Chiar şi fără să îi intereseze cauza, domeniul de activitate al ONG-ului. Să vedem, pot să o facă? Pot fi spontani, iraţionali, ilogici, nebuni, în sensul bun al cuvântului? Şi chiar să nu le pese pentru ce cauză dau banii, atâta timp cât este totuşi o cauză bună? Hmmm… Ar fi interesant un asemenea exerciţiu! Ar fi super să văd cum descoperă bărbaţii rolul terapeutic al donaţiilor pentru o cauză oarecare…
Cine ştie, poate lansez experimentul “Donaţia fulger, ca terapie”!
Cam atât în seara aceasta, dar subiectul rămâne în debatere – eu şi cu mine!