Al Pissone, regele cartierului

Am cinci pisici. Am avut mai multe la viata mea, dar unele au murit, din diverse cauze. Pentru fiecare in parte am suferit fiindca pisicile, hulite de unii, au o personalitate unica, foarte puternica si diferita, de la caz la caz. Mai mult chiar, o pisica se va atasa tare greu de un stapan si il va iubi numai daca intre ei exista o legatura sufleteasca si mentala foarte puternica.

Ca sa-i iau in ordine cronologica, l-am avut prima data pe Tomita. Un pisoi tigrat pe care il imparteam cu vecina. Manca la amandoua, dormea la amandoua. Un pisoi foarte frumos si curajos, blandut. A murit accidentat de o masina. Apoi, a aparut Octo. Doamne, era atat de slab cand a intrat in curte la noi, ca ziceai ca-i extraterestru. Un cap triunghiular, ochii stralucitori. De ce a aprobat mama noul locatar? Fiindca nu a intrat in casa. Ne privea intrebator, fara a indrazni sa treaca dincolo de prag. Mama i-a spus atunci: “Fiindca esti simtit, te primim la noi”. Si la noi a ramas pisoiul. Eu l-am botezat Octo fiindca avea pe frunte conturat foarte bine, un opt din blanita neagra. Ah, si Octo a fost un tigrut. Si la propriu si la figurat. Nu cred ca am vazut vreun alt pisoi mai curajos si bataios. Octo patrula pe gardul lung de vreo 8 metri si nu s-a apropiat cat a fost el in viata, nicio mata de casa noastra. Iarna, venea la fereastra si batea cu labuta in geam ca sa-i deschidem. Apoi se furisa langa mama, sub plapuma, pe mana ei si nu se misca toata noaptea ca nu cumva sa-l goneasca de langa ea. Si mai avea o placere imensa Octo: sa topaie pe tastatura! Iar deliciul cel mai mare pentru el erau maslinele. Pisicile sunt hotomane, dar Octo, oricat de flamand ar fi fost, nu fura de pe masa sau din alta parte, mancare. O singura data a furat ceva si mi-am dat seama rapid si de unde. De peste gard, de la o vecina care nu  a avut vreodata un animal de companie…De acolo s-a revarsat un puhoi de blesteme si amenintari la adresa lui Octo. Apoi l-am vazut si pe inamic tarand ceva in gura…O punga cu masline! Nu rezistase saracul la o asemenea tentatie.

Intr-o zi a venit ranit dintr-o incaierare si i-a ramas o cicatrice pe cap. Alta data a facut pneumonie. Nu o sa-l uit… Stateam langa el, pe pat si il mangaiam. Iar el facea baloane de muci, fiindca respira tare greu. Am ras si eu si mama. Expresia fetisoarei sale era de jena. Desi a facut pisu in pat, a fost iertat fiindca era bolnavior. S-a facut bine cu tratament si a mai trait cativa ani buni. In total, 7. Octo, dragul de el, a murit lovit de o masina mica. A reusit sa ajunga in curte, sa imi miaune ca il doare ceva si am fugit cu el la doctor. Un doctor care l-a consultat si m-a asigurat ca nu are nimic. Mi-a spus sa plec acasa si sa revin mai pe seara, ca il va tine totusi sub observatie. Peste vreo ora am revenit la medic simtind ca ceva nu-i in regula. Octo murise.

Am plans zile intregi si nu am mai vrut pisica. Dar, la un an distanta, a aparut pe casa noastra o pisica gri, frumoasa, cu blana lunga, pe care o hraneam cand venea tata de la munca. Pisica aparea la ora fixa, manca si disparea. La vrea cateva luni, ce sa vezi. Pe casa vreo 3, 4 matisori mici. Slabi, jegariti, vai de ei. Le aruncam mereu resturi de mancare. Printre ei, unul gri, superb, dar salbatic si mititel. Ramanea mereu ultimul la masa si era mai mereu flamand. Din pacate, nu am reusit sa-l prind oricat m-am chinuit. Nici cu momeala gustoasa, nici cu alergat pe casa dupa el…L-am prins intr-un final, cu minciocul de pescuit! L-am luat in casa si Thor a fost noul meu pisoi. De rasa! Norvegiana de padure. Habar nu aveam cand l-am luat. Un pisoi superb. De mic ne jucam v-ati ascunselea. Cand ma ascundeam eu, el fugea dupa mine si cand ma descoperea scotea un tipat strident care ma lua de fiecare data prin surprindere si chiar ma speria. Apoi, fugea si se ascundea el intr-o alta camera si ma astepta. Ne jucam cu “musca”, o jucarie formata din pungi de plastic, pe care o adora si dupa care alerga turbat. Thor nu a furat niciodata mancare. Nici macar cand puiul statea pe masa, nesupravegheat. Adora sa se urce pe un cearsaf si apoi sa-l facem sarmaluta si sa-l dam uta. Si era mare crai cu pisicutele. Avea si dusmani. Cel mai aprig dintre ei se numea Pepe, un motan puternic, de la curtea vecina. Cate batai a mai tras cu Pepe. Cum se intalneau, cum se pocneau. Sareau si se loveau cap in cap. Apoi nu mai stiai care cum. Vedeam o minge de blana care se rostogoleste pe casa si cade in curte. Si, daca la inceput venea acasa imediat ce il strigam, incet incet, Thor a inceput sa-mi intoarca uneori codita si sa nu ma mai asculte ca inainte. Cand intra in calduri o zbughea uneori si trei zile. Trei zile in care noi, toata familia, il cautam ca nebunii prin cartier. Ne stiau toti vecinii. Nimeni nu se mai mira cand ieseam afara si strgam : Thoooor! Prima data cand am lipsit eu mai multe zile de acasa, Thor s-a dus la geam si se uita pe strada sa vada cand apar. A stat trei zile la geam. Mama i-a dat mancare acolo. In sfarsit am aparut si surpriza. Thor s-a uitat la mine si s-a intors, a ridicat coada si a plecat. Nici n-a vrut sa vina sa-l mangai, nimic. M-a ignorat cateva ore bune dupa care a venit si m-a iubicit tare mult. Mi-a aratat cat de suparat a fost ca l-am parasit atata timp. Thor a fost un pisoi foarte destept. Cred ca cel mai destept pisoi intalnit vreodata. Si, din nefericire a murit lovit tot de o masina, vara. Si asta pentru ca vara, in Constanta, turistii cu masini bengoase circula ca nebunii. Lovesc animale, copii, adulti…Thor a avut si el ghinionul sa ajunga sub rotile unui astfel de nemernic. L-am gasit fara suflare. Toata familia a plans dupa acest pisic. Mama si acum plange cand ii rostesc numele, Thor a fost un membru al familiei noastre pe care l-am iubit toti. Inclusiv sotul meu, desi la inceput au avut un conflict. De cate ori  imi punea mana pe picior sotul meu, Thor ii tragea cu laba peste mana. Era gelos si posesiv nevoie mare Thorut al meu. Daca sotul meu ma tinea pe mana stanga, Thor venea repede pe partea mea dreapta si ma pupa. Pana s-au inteles intre ei am avut ceva distractie in casa! Dar in cele din urma a fost pace si liniste, pana pe 1 august cand a Thor a murit.

Dupa ce n-a mai fost, am hranit o singura pisica maidaneza: pe Urata. Am fost poate nedreapta cand am botezat-o asa, dar asa i-a rams numele. O pisica pe care doar am hranit-o, dar nu am adoptat-o decat cand a fost foarte batrana. Si dupa ce ne-a facut cateva serii de pui in magazie. Se simtea protejata la noi si a stiut ca noi o sa-i ingrijim puii. A avut dreptate. Asa ne-am procopsit cu doi pisoi: o pisica neagra pufoasa- Mocasina si un pisoi albastru de prusia – Silver, care a disparut pe cand avea doi ani. Sper sa-l fi luat cineva fiindca era superb. Mocasina traieste si acum si a avut, inainte de a o steriliza, doua randuri de puisori. Mama Mocasinei – Urata, a murit de batranete. Este prima si unica pisica pe care am vazut-o murind de batrante. Cred ca a trait vreo 17 ani. Nu mai avea dinti in gura si era ca vai de ea. Am primit-o in casa, la caldura si i-am dat lapte cu paine si pateu, mancare moale. A trait inca vreo doua zile, mangaiata si a murit. Pisica longeviva care ne-a daruit asa pui frumosi si care a avut totusi o viata grea…

Mocasina a nascut si ea trei pisoi: Nila- un pisoi negru si lucios, Balti- Balti, o pisica baltata, cu alb, negru si rosu si Griut – un pisoi alb cu gri. Griut a murit cand avea 1 an, dupa ce a facut o criza. Nu stim ce a avut. Balti-Balti este castrata si traieste si acum. Se cam cearta cu maica-sa, dar cand vine frigul dorm impreuna in magazie, in acelasi culcus. Nila a murit anul trecut, lovit tot de o masina. Mocasina a mai facut un rand de pui. I-a fatat prematur cand a sarit de pe gard sau, mai probabil, cand a fost lovita de vreun vecin. Nu dorea sa-si alapteze puii simtind ca nu vor supravietui, dar noi am inchis-o in magazie cu ei si i-am dat mancare acolo. A fost nevoita sa-i ingrijeasca. Mama le-a legat buricul! Si doi dintre pisici au supravetuit. Tufi, negru, pe care l-a luat fratele meu si Vic- Vic, pe care l-am pastrat eu. Vic este tigrat cu negru si gri. Ambii pisici au facut pavro si abia au scapat. Vic inca mai are e probleme cu ficatul. Oricum, e un pisoi foarte iubicios. Pupacios! Ar un singur defect…Nefiind inca sterilizat, din motive medicale, ma innebuneste cand intra in calduri. Si vorbeste urat. Miauna “gogogo” si “cacat”…I-am spus sa vorbeasca frumos dar nu ma baga in seama.

Intr-o seara, cainii faceau un mare taraboi in curte. Sotul meu si cu mine am iesit disperati sa vedem ce se intampla. O bucatica mica de blana, un pisoi mic de tot, se facuse ghem de frica, in coltul casei si sasaia la cainii mei care il incoltisera. L-am luat in casa cu intentia clara de a-l da cuiva care ne ceruse o pisica. Respectivul s-a razgandit si am ramas cu Trick. Sotul meu l-a botezat asa fiindca este “pacalicios” si smecheras. Cand era mic si avea in fata ceva ce considera ca este un potential atacator, Trick incepea sa se legene ca o cobra, intr-o parte si in alta, foarte lent. Mama spunea ca are ceva la cap, dar eu m-am gandit c-a fost cobra in alta viata!!!! Cert este ca si acum cand se simte amenintat se leagana ca o cobra. Si face numai prostii apoi se ascunde si il lasa pe Vic sa se lupte cu cainii pentru a-i lua apararea. Vic este justitiarul pisicilor. Oriunde vede o pisica lipsita de aparare intervine el sa o protejeze. S-a batut cu un ciobanesc german ca sa-l apere pe Trick, in timp ce nemernicul mic se ascunsese de nu i se mai vedea nici coada. Oricum, pana asta toamna, aveam 4 pisici la numar: Mocasina, Balti-Balti, Vi si Trick. Dar….cand sotul meu a vanit si m-a anuntat ca a vazut un pisoi lovit de o masina pe strada, ne-am dus sa vedem ce si cum si ne-a fost mila sa-l lasam fiindca traia. L-am dus la un medic extrordinar, doctorul Budu si a scapat pisoiul. Toate bune si frumoase, insa pisoiul a ramas cu ceva sechele: a ramas orb. Unde sa dai pe strada un pisoi orb? Ce sansa are sa supravietuiasca? Nici una. Asa ne-am facut noi si cu Forto. De ce Forto? Fiindca e un motan gigantic, cu ceafa lata si muschi cat China, alb cu pete gri. I-am spus asa fiindca a avut forta sa depaseasca toate problemele si sa supravietuieasca. Astazi, domeniul lui este in bucatarie, unde are momentan, ca tovaras de camera, un porumbel ranit.

Si pentru ca fiecare pisoi are istoria lui, m-am hotarat sa scriu o carte despre matele mele, intitulata: “Al Pissone, regele cartierului”. Al Pissone este Octo, dar fiecare mata apare in carte, ca personaj, intr-o intriga palpitanta…Am terminat capitolul II. Poate ca o voi posta pe net, daca ar fi cineva interesat sa citeasca asemenea “aventuri”.

Pup cu drag pisicile mele, cele care au fost si care sunt. Trick ma priveste fix, ca un yoghin, acum, in timp de scriu. Vic se uita pe geam si vrea s-o zbugheasca la fete.

Leave a Reply